Doar câteva gânduri îmi mai stau acum la tine,și la cat de bine ne-am distrat.Până într-o zi,când eu dormeam,tu tăcut ai plecat.Imediat a trebuit să mă trezesc,să deschis ochii ,să văd ca nu mai am,să cer,să nu primesc ca-n final să uit de timp ,să-nchid ochii,să muncesc, trebuit să uit că pot zâmbi când trebuie să tac și cât de greu a fost,prea repede toate s-au terminat.Noaptea îmi aduc aminte diferite întamplări si mă simt asa ciudat căci din vechile amintiri trec prin fel și fel de stări, ajungând s-adorm cu gânduri seci și sperând că mai devreme mă trezesc, sa te prind când pleci .Unde ești? Dormi sau trăiesti?Ești aproape ?Esti departe? Sau doar stai și mă privesti?Câtă nevoie am de tine,să uit clipe reci prezente și ce dor de viata dulce umblă-n fapte evidente...Câtă ură și cât dor îți port eu ție dura mea uitată vreme scumpa mea copilarie ...
0 coment.:
Trimiteți un comentariu