Scrisoare Moșului ...

 Uneori interesant e să-ți amintești cum te-ai cunoscut cu o persoană.Când ai văzut-o prima oară,ce ai simțit atunci,ce te-ai gîndit despre ea,ți-era oarecum indiferent față de ea, mai întâi... Dar după , a devenit sensul vieții tale...

  Moșule, sun deja mare ca să-ți mai scriu , dar auzisem că așteptarea e cea mai grea. Nu pot să contest asta, dar pot să spun că nu mai vreau să aștept, atunci cînd voi fi bătrîn sau *hoinar și singur, la gura sobei , cînd sufletu-mi va fi departe ,peste marea albatră,printre stele , cu zîmbetul pe față le voi mulțumi celor care am trecut prin viață. De multe ori am greșit ,multe am pierdut ,am iubit puternic, până și nopți ne dormite, până și piele de găină. Am suferit mult , am crezut în bunătate , am crezut în oameni și-n poveștile lor.Mă tot chinui să intru în spiritul Crăciunului sau măcar să-l mimez pentru a nu mai simți frigul ce-mi cuprinde fiecare *oscior în parte.Acum zilele-mi sunt pline doar de amintiri,cu momente clatinate din trecut. Nu am cerut de la nimeni nici o dată nimic,am știut că-n viață v-oi obține totul singur , am avut și îndoieli care-s prezente și acum,ori zîmbetu-mi dispăruse de pe față.Cred-că Moșule toate aceste senzații  sunt doar niște acte copilărești,nimicuri.

  Lasă anii să treacă,lasă vremea să picteze riduri pe față, eu nu voi rămâne nici o dată singur, în amitiri voi avea toate aceste clipe,zilele ce au trecut,oamenii-care mi-au lasat urme pe inimă, cadrul cu ea care mă va-ncălzi , prietenii și părinții.

  Nici măcar nu știu dacă are vreo *noimă ce tot spun aici, dar așteptarea asta mă face să mă sui pe pereți, să-mi arunc demonii pe fereastră și să număr chiștocuri de țigară ca să vad cât am fumat. Nu am cui să-i spun toate astea Moșule și oricum dacă le-aș spune cuiva ori n-ar înțelege, ori mi-ar spune că e vina mea și ca să fiu sincer nu de asta am nevoie. Așa că le pun în fraze frumos ordonate și încerc să înțeleg, la rându-mi, care mi-e următoarea mișcare...

DEX:

*Hoinar -oinari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care umblă mult și fără țintă, fără căpătâi. 

*Noimă - noime, s. f. 1. Înțeles, sens, conținut (al unui cuvânt sau enunț); rost. ◊ Loc. adj. și adv. Cu noimă = logic, cu judecată; înțelept, cuminte. 

*oscior -oscioare, s. n. Diminutiv al lui os; osișor, osuț. – Os + suf. -cior.